FORMAREA CUTREMURELOR DE PĂMÂNT

Din cand in cand, scoarta terestra se pune brusc in miscare si isi modifica suprafata: acest fenomen este cutremurul, unul din, cele mai inspamantatoare fenomene naturale. In orasele mari, cutremurele sunt cu adevarat distrugatoare.
In data de 17 ianuarie, 1995 la ora 5 si 46 minute, dimineata, orasul Kobea fost zguduit de un cutremur puternic. Au fost daramate case, poduri si autostrazi suspendate, caile ferate au fost indoite. In casele prabusite s-au distrus cablurile de curent electric si conductele de gaz, ceea ce a ingreunat foarte mult actiunile de salvare a sinistratilor. Au murit peste 5.300 de oameni; unii au fost striviti de constructiile prabusite, iar altii au pierit in incendiile izbucnite dupa cutremur. Pagubele nu au costat doar in pierderea unor vieti omenesti : dupa unele estimari, recuperarea pagubelor si reconstruirea orasului au costat peste 100 de milioane de dolari americani. Oamenii de stiinta prevazusera un mare cutremur in Japonia, dar au stabilit gresit locul in care se va declansa : se asteptau sa se produca in Tokio, capitala tarii.


Forte naturale uriase


Cutremurul este unul din cele mai distrugatoare fenomene naturale de pe Pamant. Poate provoca distrugeri de zece mii de ori mai mari decat bomba atomica aruncata in 1945 peste Hiroshima.
Multe cutremure produc o miscare a solului, asemanatoare cu leaganul unui vapor. In functie de intensitatea cutremurului, solul este miscat in valuri fine sau smucit cu putere. Uneori unduirile solului sunt vizibile si la suprafata : martorii oculari sustin ca in timpul cutremurului din San Francisco din anul 1906 solul facea valuri inalte de un metru. Pana la oprirea cutremurului, locul de declansare al acestuia, linia de refractie Sf. Andrei s-a deplasat cu 6 metri.
Majoritatea cutremurelor dureaza doar cateva secunde, dar sunt unele care tin pana la un minut sau mai mult. Cutremurul din San Francisco din 1906 de exemplu a durat doar 40 de secunde, iar cel din Alaska din 24 ianuarie 1964 peste 7 minute.
Cutremurul principal este urmat de altele cu intensitate din ce in ce mai mica. Acestea sunt provocate de faptul ca rocile dislocate incep sa se reaseze intr-o pozitie stabila, ceea ce poate din nou provoca distrugeri enorme. In anul 1985, in centrul orasului Mexico, un cutremur de gradul 11 pe Scara Mercalli a provocat pagube imense. Replica din ziua urmatoare, de intensitatea 10 pe Scara Merclli a distrus si ceea ce a mai ramas. Cele doua cutremure impreuna au provocat moartea a aproximativ zece mii de oameni si ruinarea cladirilor din oras.


Formarea cutremurului


Cutremurele sunt declansate adanc sub scoarta terestra. Invelisul extern al Pamantului este format din placi tectonice mobile. Cele mai puternice cutremure se produc in interiorul pamantului, la marginile acestor placi. Miscarea placilor nu este uniforma, se acumuleaza o tensiune de-a lungul marginilor, pana cand rocile se rup, iar placile intra in balans. Energia acumulata se elibereaza sub forma unor cutremure mai mici sau mai mari.
Efectul depinde de intensitatea cutremurului, de adancimea la care se produce si de natura rocilor de la suprafata. Pamantul se poate deschide, ridica sau surpa. In munti se pot produce avalanse, alunecari de teren, si chiar si pe pantele mai putin abrupte, solul argilos se poate scurge asemenea lavei topite. Amestecul afanat de nisip si argila este supus unei forte atat de mari, incat se lichefiaza si se transforma in nisipuri miscatoare. Acesta s-a intamplat la cutremurul din Alaska din 1964.


Cutremure Subacvatice


Cutremurele marine pot provoca niste valuri imense numite Tsunami. Aceastea pot avansa pe ocean cu viteza de 790 km/h, dar acolo sunt abia vizibile. Apropiindu-se catre mal, valurile incetinesc, dar in acelasi timp se si ridica. Cand valurile se apropie de mal, marea initial se retrage, apoi inunda tarmul cu o serie de valuri. Valurile care patrund in golfuri inguste se pot ridica pana la inaltimea de 20 metri, maturand totul in cale. In 1775 dupa un cutremur deasupra Lisabonei (Portugalia) s-a abatut un val de 17 metri inaltime, iar replica cutremurului a provocat alunecari de teren si incendii. Au fost distruse 3 sferturi din cladiri si 6.000 de oameni si-au pierdut viata.
Pamantul este in miscare permanenta, dar din fericire cutremurele catrastofale sunt rare. Specialistii in cutremure, seismologii, inregistreaza anual in jur de 500.000 de cutremure, adica un cutremur pe minut. Majoritatea acestor vibratii raman neobservate, fiind detectate doar de seismologi, cu ajutorul unui aparat sensibil numit seismograf. Mai demult, seismologii au masurat intensitatea cutremurelor-cantitatea de energie eliberata-pe scara Richter. Aceasta a fost numita dupa cercetatorul american C. F. Richter, fiind introdusa de catre el in 1935. Azi se foloseste mai mult scara Mercalli; aceasta a fost conceputa de seismologul italian Giuseppe Mercalli, in anul 1902.
In momentul in care se declanseaza cutremurul, din epicentru, adica din punctul asezat deasupra vatrei cutremurului, vor porni unde de soc. Primele valuri care vor porni se numesc unde primare sau unde P. Acestea sunt valuri longitudinale, care se propaga asemanator cu undele sonore : produc miscari in sens inainte-inapoi, in directia de propagare. Undele primare sunt urmate de undele secundare, sau altfel zis undele S. Sub efectul acestora, rocile se vor zgudui perpendicular pe directia de mers. Al treilea tip, undele de suprafata, provoaca unduirea solului si accentueaza efectul distrugator al undelor secundare.


Zone Seismice


Oamenii de stiinta au inceput sa cartografieze locurile in care sunt frecvente cutremurile inainte de a intelege motivul cutremurelor. Cutremurele se pot intalni in orice loc in care rocile se misca de-a lungul liniilor, dar majoritatea cutremurelor mari se produc in anumite zone, bine determinate. Sunt deosebit de frecvente in regiunile vulcanice, de exemplu : in cercul de foc din jurul Oceanului Pacific. Pe masura ce metodele de determinare a localizarii cutremurelor au devenit mai precise, si hartile au fost imbunatatite, conturandu-se o imagine mult mai clara despre activitatea seismologica. Seismologia de fapt s-a „maturizat” doar prin anii 1960 cand au inceput sa studieze felul in care se poate respecta conventia referitoare la interzicerea experientelor nucleare. Cercetatorii au fost insarcinati sa studieze daca se pot detecta micile explozii nucleare subterane; ei au instalat cateva statii de detectare seismica si au analizat toate vibratiile percepute de aparate. Harta activitatii seismice formata in acest fel, a aratat ca cel mai frecvent cutremurele se produc in scoarta oceanica si santurile oceanice, respectiv de-a lungul liniilor de refractie, lanturilor muntoase tinere si in zonele vulcanice. Aceste date au venit in sprijinul teoriei conform careia litosfera pamantului-scoarta de 100 km grosime si stratul superficial solid-este formata din 15 placi tectonice care plutesc deasupra stratului intern semitopit al Pamantului, numit astenosfera.


Miscarile Placilor Tectonice


Acest produs este extrem de lent, si nicidecum uniform. Multa vreme s-ar parea ca nu se intampla nimic, datorita faptului ca frecarea rocilor mentine placile la locul lor. Atunci cand tensiunea depaseste forta de rezistenta a rocilor, plecile se misca, producandu-se brusc o crapatura – un cutremur.
Nimeni nu poate pronostica exact momentul cutremurului. Prin cartografierea si observarea temeinica a activitatii seismice, oamenii de stiinta au reusit se identifice zonele seismice si au reusit sa identifice frecventa evenimetelor mai importante. Cateva cutremure mari si-au „anuntat” sosirea printr-o serie de cutremure mai mici, iar cercetatorii rusi au observat ca inainte de cutremurele majore se schimba viteza undelor P ale cutremurelor mai mici. Modificarile fine ale formelor de suprafata ale campului magnetic al Pamantului sunt studiate ca posibile prevestitoare ale cutremurelor.


Semnalele de Avertisment


Schimbarea comportamentului animalelor poate semnala apropierea unui cutremur. Cainii scheauna, caii se sperie, pasarile devin nelinistite si zboara in cerc. In 1975, locuitorii unui oras chinezesc au observat mai multe semne ale cutremurului, printre care comportamentul ciudat al animalelor, parasindu-si locuintele cu cateva ore inainte de cutremur.
Cercetatorii studiaza si apele fantaniilor in zonele seismice. Imediat inainte ca rocile subterane sa se sfarame in bucati, structura lor cristalina devine deschisa, apoi se inchide din nou, eliberand radon in apele freatice; radonul ajunge si in fantani. Crestera concentratiei radonului in apele de fantana poate fi un semn de avertizare al cutremurului. Imediat inainte de seism se pot elibera si gaze cu incarcare electrica. Acestea sunt slab incandescente; se numesc „lumini seismice”. Cercetatorii au observat ca inainte de cutremur, concentratia de hidrogen poate fi de zece ori mai mare langa liniile de refractie. Din pacate, nu toate cutremurele sunt insotite de asemenea fenomene. Din acest motiv, oamenii de stiinta au dezvoltat diferite tehnici pentru o prognosticare exacta.
S-au folosit aparate de masura speciale pentru detectarea unor cresteri de tensiune deasupra liniilor de refractie. Aceste crapaturi imense se pot intinde pe o lungime de cativa kilometri la suprafata Pamantului sau in profunzime.
Aparatele de masurare a inclinarii - acestea seamana cu nivela folosita de dulgheri si zidari – urmaresc miscarile produse la suprafata pamantului, iar aparatele de masurare a alunecarii sunt cabluri intinse de-a lungul linilor de refractie – semnaleaza miscarile laterale.


Detectoare de Cutremur


Seismografele sunt cele mai precise aparate de avertizare in cazul unor cutremure. Acest aparat sensibil sesizeaza si masoara si cele mai mici vibratii subterane pe care le transporta in semnale electrice si le inregistreaza intr-un grafic. Din citirea diagramei, seismologii pot observa si cea mai mica tensiune produsa in roci.
O alta metoda de observare a miscarilor Pamantului este trimiterea unor semnale de pe sateliti la diferite statii de receptii terestre. Din reteaua de semnale prin satelit, oamenii de stiinta pot sa-si dea seama daca s-a schimbat pozitia una fata de cealalta a statiilor de receptie.


Diminuarea efectului distrugator


Desi nici una din metodele enumerate nu este inailibila, ele au contribuit foarte mult la imbogatirea cunostiintelor noastre despre seisme. Cercetatorii studiaza posibilitatile de diminuare a efectului distrugator al cutremurelor. Dupa unii, cu mici explozii se pot provoca cutremure de intensitate scazuta, slabind astfel tensiunea rocilor care determina cutremurele puternice.
In cateva locuri au injectat apa in liniile de refractie provocand cutremure mai mici. De aici au tras concluzia ca prin cutremure mici induse si controlate artificial se pot elibera de-a lungul liniilor de refractie tensiuniile acumulate. Constructorii din America si Japonia studiaza metode de constructie rezistente la cutremure. In timpul cutremurelor, peretii care se prabusesc prezinta unul din cele mai mari pericole, acestea se pot evita prin proiectarea unei cladiri fara ornamente grele si cosuri. Casele de locuinte si cladirile administrative trebuie construite pe un fundal special, care reduce cu o treime declinatiile in timpul sesmului.


SCARA MERCALLI

Scara mercalli numita dupa italianul Giuseppe Mercalli, ia in considerare efectul cutremurului intr-un punct sau altul de pe Pamant, stabilind 12 grade.
De exemplu :
Gradul 2 : Foarte slab. Mici precipitatii. Obiectele suspendate penduleaza fin.
Gradul 5 : Destul de puternic. Efectele pot fi mai bine observate. Lichidele se revarsa, geamurile se sparg.
Gradul 8 : Distrugator. Structurile mai slabe, statui si ziduri se pot darama.
Gradul 10 : Dezastruos. Multe cladiri sunt disrtuse solou se crapa. Sunt posibile alunecari de teren si tsunami.
Gradul 12 : Catastrofal. Solul se deformeaza, se modifica. Din epicentru se raspandesc valuri de pamant. Obiectele sunt aruncate in aer.


Marginile placilor tectonice

Desi ctremurele se pot produce peste tot in lume, sunt mai frecvente in regiunile apropiate de marginile placilor tectonice. Una din cele mai celebre este linia de refractie Sf. Andrei; aceasta se intinde de-a lungul coastei de vest a Satelor Unite, fiind locul de pornire al cutremurelor din California. Multe linii de refractie de intind si in imprejurimile Chinei si Japoniei. Kobe, spre exemplu este situat pe linia de refractie Najima.
Cam atat despre cutremure ...

TOTUL DESPRE CUTREMURE DE SUPRAFAŢĂ

La un cutremur de suprafata, energia se împrastie într-o zona restrânsa, de câteva
sute de kilometri patrati.

În România, cutremurele de suprafata nu sunt periculoase si se manifesta în special
în regiunile Banat, Dobrogea si Delta Dunarii.

În 2 august 2008, un seism cu magnitudinea de 3,5 grade pe scara Richter s-a produs,
în jurul orei 12.00, în apropiere de Ploiesti, în zona Câmpiei Române si nu s-a
resimtit la Bucuresti.

Initial, Institutul National de Cercetare Dezvoltare pentru Fizica Pamântului
(INCDFP) anuntase ca seismul s-a petrecut în zona Râmnicu-Sarat, si a avut o
magnitudine de 3, 5 pe scara Richter, însa la o reevaluare a datelor s-a constatat
ca acesta a avut loc în apropiere de Ploiesti, la o adâncime de 20 de kilometri, si
a avut o magnitudine de 3,5 pe scara Richter.

Intrebari comune:

*Ce este o falie?

O falie este o zona ingusta de roca aflata intre doua blocuri, care poate avea orice
lungime, de la centimetri pana la mii de kilometri.

Falia este o fractura in crusta Pamantului, de-a lungul careia rocile de pe o parte
se pot deplasa fata de cele aflate pe cealalta parte. Majoritatea faliilor sunt
rezultatul miscarilor repetate de-a lungul unei perioade mari de timp.

*De cate tipuri sunt faliile?

Sunt trei tipuri principale de falii:

Falii normale – in care deplasarea pe planul de falie este gravitationala;

Falii inverse – in care componenta verticala a deplasarii pe planul de falie este in
sens invers fata de sensul de actiune al gravitatiei;

Falii de decrosare – in care cele doua flancuri ale faliei se deplaseaza orizontal
unul fata de celalalt.

*Ce se intampla cu o falie in timpul unui cutremur?

Majoritatea cutremurelor se produc pe falii. In timpul unui cutremur, roca de pe o
parte a faliei aluneca in raport cu cealalta. Suprafata faliei poate fi verticala,
orizontala sau oblica in raport cu suprafata Pamantului. Directia de alunecare
difera si ea. In functie de tipul de alunecare pe falie cutremurele se impart in:

1. “Strike-slip” – cutremurele se produc pe un plan de falie aproximativ vertical si
roca de pe o parte aluneca orizontal pe langa cealalta.

2. “Dip-slip” – cutremurele se produc pe un plan de falie care face un unghi diferit
de zero cu suprafata pamantului, iar cele doua flancuri ale faliei se deplaseaza
paralel cu directia de inclinare a faliei.

*Cum ne dam seama de existenta unei falii?

Uneori cutremurele produc ruperi la suprafata, de-a lungul faliei. Alteori, cand
cutremurele se produc la adancimi mai mari, planul de falie se determina prin metode
speciale.

*Cum apare o falie la suprafata?

Ruperile de suprafata se produc, in timpul unui cutremur, pe zonele mai slabe de la
suprafata Pamantului, aflate in prelungirea unei falii din interiorul Pamantului.

Despre placile tectonice:

1.Margini divergente

Daca se intalnesc 2 placi a caror margini sunt formate din crusta oceanica si care
se misca departandu-se una de alta, in spatiul care apare, iese la suprafata roca
incinsa din astenosfera, formandu-se vulcani. Acesta roca incinsa se raceste in apa
oceanului, se intareste si duce la formarea unei noi cruste oceanice. Ea impinge
cele doua placi fortandu-le sa se departeze ducand la aparitia cutremurelor in locul
respectiv. Locul in care acest fenomen apare se numeste zona de divergenta.

2.Margini convergente

Cand 2 placi se ciocnesc, o parte din marginile lor se distruge. Rezultatul acestor
distrugeri depinde de tipul de cruste de la marginea placilor care se ciocnesc.
Astfel:

- daca se ciocneste o placa oceanica de una continentala, cea oceanica, fiind mai
subtire si mai densa va fi fortata sa intre sub cea continentala care este mai grea
si mai groasa, fenomen numit subductie – Cercul de foc al Pacificului.

- cand se ciocnesc 2 placi oceanice, de asemenea una poate fi impinsa sub cealalta.

- cand se ciocnesc doua placi continentale, se creeaza arii de munti pentru ca
marginile care se ciocnesc se vor increti, se vor compresa si vor fi impinse la
suprafata – Himalaya.

Zona in care doua placi se ciocnesc se numeste zona de convergenta.

3.Cand placile tectonice trec unele pe langa altele

Cand 2 placi se misca una pe langa cealalta ele vor aluneca, se vor lipi, se vor
freca una de alta – San-Andreas în California – ducand la aparitia unei presiuni
care va face ca placile sa se zdruncine, sa se smuceasca formand cutremure.

Asadar, orice interactiune a placilor tectonice duce la aparitia cutremurelor care
nu sunt altceva decat smuciri, zdruncinaturi sau incretiri ale acestora.

Cutremurul este unul din cele mai distrugatoare fenomene naturale de pe Pamint. De
exemplu In data de 17 ianuarie, 1995 la ora 5 si 46 minute, dimineata, orasul Kobe a
fost zguduit de un cutremur puternic. Au fost darimate case, poduri si autostrazi
suspendate, caile ferate au fost indoite. In casele prabusite s-au distrus cablurile
de curent electric si conductele de gaz, ceea ce a ingreunat foarte mult actiunile
de salvare a sinistratilor. Au murit peste 5300 de oameni; unii au fost striviti de
constructiile prabusite, iar altii au pierit in incendiile izbucnite dupa cutremur.

Despre tipurile de unde seismice:

Pagubele nu au constat doar in pierderea unor vieti omenesti: dupa unele estimari,
recuperarea pagubelor si reconstruirea orasului au costat peste 100 de milioane de
dolari americani. Oamenii de stiinta au inceput sa cartografieze locurile in care
sint frecvente cutremurele. Cutremurele se pot intilni in orice loc in care rocile
se misca de-a lungul liniilor ,dar majoritatea cutremurilor mari se produc in
anumite zone, bine determinate. Sunt deosebit de frecvente in regiunile vulcanice,
de exemplu in cerul de foc din jurul oceanului Pacific. Pe masura ce metodele de
determinare a localizarii cutremurelor au devenit mai precise, si hartile au fost
imbunatatite, conturindu-se o imagine mult mai clara despre activitatea seismica.
Harta activitatii seismice, a aratat ca cel mai frecvent cutremurele se produc in
scoarta oceanica si santurile oceanice,respectiv de-a lungul liniilor de refractie,
lanturilor muntoase tinere si in zonele vulcanice.

In momentul in care se declanseaza cutremurul, din epicentru, adica din punctul
situat deasupra vatrei cutremurului, vor porni unde de soc. Primele valuri care vor
porni, se numesc unde primare sau unde P. Acestea sunt valuri longitudinale, care se
propaga asemanator cu undele sonore: produc miscari in sens inainte – inapoi, in
directia de propagare. Undele primare sunt urmate de undele secundare, sau altfel
zis undele S. Sub efectul acestora, rocile se vor zgudui perpendicular pe directia
de mers. Al treilea tip, undele de suprafata, provoaca unduirea solului si
accentueaza efectul distrugator al undelor secundare.

1. unda P – este o unda longitudinala, de compresie

- determina miscarea particulelor solului paralel cu directia de propagare

- deplasarea acestei unde este similara cu cea a unei rame (compresie-dilatare) in
directia de mers

- are viteza de 7,8 km/s (pentru structura geologica Vrancea)

- amplitudinea acestei unde este direct proportionala cu magnitudinea (energia
cutremurului)

- este perceputa la suprafata de catre oameni ca pe o saltare, un mic soc in plan
vertical

- nu este periculoasa pentru structuri (cladiri) deoarece contine (transporta)
aproximativ 20% din energia totala a cutremurului

2. unda S – este o unda transversala, de forfecare

- determina miscarea particulelor solului perpendicular (transversal) fata de
directia de propagare

- deplasarea acestei unde este similara cu inaintarea unui sarpe (miscari
ondulatorii stanga-dreapta fata de directia de inaintare)

- are viteza de 4,6 km/s (pentru structura geologica Vrancea)

- ajunge, din acest motiv, la suprafata solului intotdeauna dupa unda p

- este resimtita la suprafata sub forma unei miscari de forfecare, de balans in plan
orizontal

- este periculoasa, deoarece transporta aproximativ 80% din energia totala a
cutremurului

- determina distrugeri proportionale cu magnitudinea cutremurului si cu durata de
oscilatie

- cladirile cad datorita intrarii in rezonanta a frecventei proprii de oscilatie a
structurii cladirii cu frecventa undei incidente, in acest caz efectul distructiv
fiind puternic amplificat

HARTA CU EPICENTRELE DIN ROMÂNIA ÎN FUNCŢIE DE ADÂNCIMI

SEISMOGRAF ŞI SEISMOGRAME - TOTUL DESPRE ACESTEA

Seismograful pe care il vedeti pe mobotix, se afla la sediul INCDFP din Bucuresti, dar semnalul il primeste de la Observatorul Seismic Muntele Rosu ( MLR ).
Pe seismograma vedem doua parti: high si low. Pe partea de high, se vad cutremure de la noi – chiar si unele mici, de 2R – precum si teleseisme (cutremure indepartate ). Pe partea de low se vad aceleasi cutremure, cu o amplificare mai mica. In continuare voi comenta 3 tipuri de seismograme: 1. cutremure de Vrancea; 2. teleseisme; 3. zgomote (asta nu e chiar un tip…)
1. seismograma unui cutremur vrancean, magnitudine 4,9 adancime 146km. Se poate observa amplitudinea care pare mare, dar pe partea de low abia se sesizeaza. Acest cutremur nu s-a simtit la Bucuresti.


2.Seismograma unui teleseism ( Caucaz). La fel, amplitudinea pe high pare mare, dar pe low practic nu se vede. Evident, nici acest cutremur nu s-a simtit la noi.



3. Zgomote provocate de incercari ale echipamentelor ori de la sediul INCDFP ori de la MLR. Observati ca au aceeasi amplitudine atat pe high cit si pe low. ACESTA NU ESTE UN CUTREMUR!


Acum, cind va uitati pe mobotix, puteti sa va dati singuri seama daca a fost un cutremur sau doar sint testate aparatele si nu va veti mai speria cind vedeti ca penitele incep sa se miste. Si sper ca nici nu veti mai intreba ”a miscat acul, ce a fost?”

ROMÂNIA , PE LISTA ŢĂRILOR EUROPENE CU GRAD RIDICAT DE RISC PRIVIND PRODUCEREA UNOR CUTREMURE DEVASTATOARE

Seismologii români spun că, în următorii 3-4 ani, în ţara noastră nu se vor produce cutremure de peste 7 grade pe scara Richter.
Pe o hartă de hazard seismic a Europei, aflată la Institutul de Fizica Pământului, România se află în zona cea mai expusă la cutremure devastatoare. Harta a fost realizată acum doi ani de specialişti din toate ţările europene. Experţii au indicat cu roşu intens zonele unde activitatea seismologică este intensă şi deasă. Cu cât culoarea se apropie mai mult de galben, cu atât cutremurele sunt mai rare şi au intensitatea tot mai mică. Astfel, documentul arată că zona de culoare roşu-închis este reprezentată de ţările Italia, Bulgaria, Turcia, Cipru şi Grecia, unde întregul lor teritoriu este expus la cutremure devastatoare. În cazul României, se observă că cele mai roşii, deci cele mai riscante zone, sunt cele din sud-estul ţării, unde cutremurele sunt mai dese şi de intensitatea mai mare.

Întrebat dacă România poate fi afectată de pe urma cutremurului produs în Italia, directorul Institutului Naţional de Fizică a Pământului, Gheorghe Mărmureanu, a răspuns că “sistemul tectonic din jurul părţii centrale a Europei e complet rupt sau diferit de ce e în România. Acolo sunt alte structuri geologice. Deocamdată nu se pune problema unui cutremur catastrofal. Mici pot să fie şi mâine. Un cutremur peste 7 grade pe scara Richter poate să dea necazuri României, însă nu vom avea aşa ceva în următorii 3-4 ani”.
Potrivit unui alt studiu, realizat de Organizaţia Naţiunilor Unite (ONU), peste un milion de români sunt în pericol în cazul producerii unui cutremur devastator. În Bucureşti, numărul clădirilor încadrate în clasa întâi de risc seismic este de câteva sute, multe dintre ele fiind blocuri de locuinţe.

Seismologul Mărmureanu ne-a explicat că, în caz de cutremur, populaţia poate fi anunţată înainte cu doar 25-35 de secunde ca acesta să se producă. “Mai repede nu se poate. În prezent se fac studii pentru a vedea dacă putem găsi o metodă prin care să anunţăm mai repede”.793 de clădiri de locuit din România, expertizate seismic de Ministerul Dezvoltării, ar putea să cadă în cazul unui cutremur devastator. În Bucureşti sunt cele mai multe. Astfel, specialişti din cadrul Ministerului Dezvoltării au expertizat în Capitală, până în prezent, 126 de clădiri care reprezintă “pericol public” (adică pot să cadă oricând) şi alte 392 care au gradul I de risc seismic (care, potrivit seismologilor, ar putea cădea la un cutremur de peste 7 grade pe scara Richter). Totodată, alte 269 de clădiri au fost încadrate la gradul II de risc seismic.

După Capitală, pe locul 2 în topul judeţelor cu cele mai multe clădiri expertizate seismic se află judeţul Iaşi, unde s-au identificat 264 de clădiri de locuit, din care 100 au gradul I de risc seismic, adică s-ar putea prăbuşi în cazul unui cutremur devastator. Locul al III-lea este ocupat de judeţul Galaţi, unde 61, din cele 115 imobile expertizate, ar putea să cadă.

CUM PREVESTESC ANIMALELE CUTREMURELE

Comportamentul neobisnuit al vietatilor din toate regnurile inainte de cutremur a fost remarcat inca din antichitate. In prezent, specialistii incearca sa stabileasca o corelatie intre acest comportament si producerea unui cataclism.



Statistica recenta, in urma valului tsunami din Aceh, nordul Sumatrei, si a cutremurului din Peru, a demonstrat ca doar animalele inchise nu au putut scapa, restul fugind din timp. Un experiment condus de dr. Stanley Coren, de la Universitatea British Columbia, din Vancouver, Canada, a stabilit cu exactitate ce anume nelinisteste cainii inainte de cutremure si mai ales care dintre rase reactioneaza in avans.


DEVIN AGRESIVI
Experimentul s-a facut pe 193 de caini din toate rasele, cu caracteristici deosebite. Rezultatul a fost ca rasele cunoscute ca avand un auz deosebit de fin sunt cele care anunta pericolul chiar si cu doua saptamani inainte. Se comporta ca si cand "ceva" ii sacaie foarte tare: latra aparent fara motiv, se cer afara si, daca sunt lasati sa iasa, fug fara o directie anume, ci doar ca sa se departeze de sunetul care-i deranjeaza. Daca nu pot evada din zona iritanta, devin agresivi. Cu 24 de ore inaintea unui cutremur care a avut epicentrul in Seattle, dar care s-a resimtit si in Vancouver, jumatate dintre cainii selectati pentru studiu au devenit nelinistiti. Toti aveau urechile ascutite. Cainii cu urechile lasate, de exemplu cei din rasele Cocker, Setter etc, n-au reactionat decat la nelinistea celorlalti. Dr. Coren a concluzionat ca cei mai buni prevestitori de cutremure sunt cainii cu capul mic si urechi ascutite, care aud mult mai devreme ce se petrece in pantecele pamantului.
##sFrica iepureascA
te salveazA*#s
Soarecii, dihorii, nevastuicile si tot ce intra in aceasta categorie sunt bune prevestitoare de cutremure daca ar fi la "indemana" omului, dar nimeni nu le vrea pe langa casa. Mai raman iepurii, cu un auz extrem de fin si cu o frica naturala ce poate salva multe vieti, chiar omenesti. Iepurii devin nelinistiti, nu mai mananca si se izbesc de peretii custilor in incercarea de a evada inainte de producerea unui cutremur. Totusi, dr. Coren atrage atentia ca animalele cu auzul foarte dezvoltat reactioneaza la orice sunet enervant. Pentru a prevesti un cutremur este nevoie si de informatii despre activitatea seismica.
CAINII SI SERPII CHINEZILOR
Specialistii chinezi iau in considerare comportamentul animalelor, pe care l-au inclus in sistemul national de avertizare seismica. In 1975, autoritatile din orasul Haicheng, cu un milion de locuitori, au ordonat evacuarea populatiei din cauza manifestarii ciudate a cainilor. Cateva zile nu s-a intamplat nimic. Cand erau pe punctul de a se intoarce, s-a produs un cutremur de 7,3 pe scara Richter, care a afectat 90% din structurile caselor. Expertii chinezi de la Centrul de Seismologie din Nanning au o ferma de serpi. Pana in prezent s-a constatat ca serpii simt cutremurele care au epicentrul pe o raza de 120 de kilometri de ferma, cu cinci zile inainte de a se produce. Isi parasesc cuiburile si incearca sa iasa din ingradire, devenind foarte agresivi.
FUG DE ACASA
Inaintea cutremurelor majore din Northridge, California (1994) si a celor din Turcia si Grecia din 1999 au fost raportate comportamente ciudate ale animalelor: cainii latrau aiurea si incercau sa fuga, pisicile cautau ascunzatori, iar pasarile voiau sa evadeze din colivii. James Berkland, un geolog american, pretinde ca poate prevesti un cutremur cu o acuratete de 75%, doar citind ziarul, la rubrica "animale pierdute" si coreland aceste date cu ciclurile Lunii. Inaintea unui cutremur major, cainii cu auz foarte bun incep sa dispara de acasa cu doua saptamani inainte. Urmeaza pisicile si purcelusii de Guineea. Berkland a fost dat afara de la un institut de geologie pentru ca a prezis cutremurul din 1989 de la Loma Prieta, nordul Californiei, dupa metoda sa "nestiintifica".
FERMIERII SUNT PRIMII
Fermierii sunt cei mai avizati, deoarece si caii, vacile, oile, gainile simt cutremurele. Cand toata ograda tine un concert infernal, e clar ca se va petrece "ceva". Porumbeii nu intra in adapost si zboara dezorientati. Porcii, daca sunt mai multi in acelasi tarc, se bat intre ei. Gainile nu mai fac oua si devin agitate. Albinele parasesc stupii fara sa fie atacate. Soarecii ies din ascunzatori si se lasa prinsi de oameni cu mana libera. Pana si furnicile si gandacii de casa ies la drumul mare fara teama si migreaza in ritm alert.
EXPLICATIILE SPECIALISTILOR
De ce presimt vietuitoarele pamantului cand vine catastrofa si mare majoritate a oamenilor nu? Exista mai multe explicatii:
Animalele cu auzul dezvoltat reactioneaza la ultrasunetele emise de fracturarea rocii tectonice, chiar cu saptamani inainte de cutremurul major. (Armstrong, 1969) Animalele reactioneaza la variatiile campului electric. De altfel, animalele reactioneaza anormal si la inaintea furtunilor cu descarcarcari electrice. (Tributsch, 1982). Pasarile, de regula, reactioneaza la variatiile fluxului magnetic terestru, care se manifesta puternic in zona epicentrului si pe masura ce unda de soc inainteaza. (Chapman si Bartels, 1940). Pestii si reptilele simt variatiile curentilor telurici. Unele specii de animale percep schimbarea polaritatii si concentratiei ionice a atmosferei, rezultat al radonului eliberat inainte de producerea unui curent major. (Ulomov si Malasev).

31.01.2010 CE TREBUIE SĂ ŞTIŢI DESPRE CUTREMURE

Dintre cataclismele naturale ce afecteaza societatea umana, cutremurele de pamant au influenta dintre cele mai nefaste asupra vietii oamenilor si a culturii lor materiale.Daca alte cataclisme, cum ar fi eruptiile vulcanice, inundatiile, uraganele etc.,lasa omului un ragaz pentru a-si proteja viata si bunurile, cutremurere de pamant se produc intr-un timp foarte scurt si au consecinte devastatoare.
Multa vreme s-a crezut ca miscarile telurice sunt produse de forte supranaturale.In antichitate, locuitorii din jurul Mediteranei credeau ca zeul Atlas, care sustinea Pamantul pe umerii sai, era cel care le provoca atunci cand isi muta povara de pe un umar pe altul.
In Kamceatka, bastinasii credeau ca, atunci cand zeul Tull se plimba cu sania prin maruntaiele Pamantului, se produceau cutremure.In multe locuri din lume, cutremurele erau considerate a fi « pedeapsa divina » pentru pacatele facute de oameni.
Cutremurele de pamant sunt zguduiri bruste, de durata scurta si intensitate variabila, care se manifesta in scoarta terestra.Cea mai mare parte a cutremurelor sunt de natura tectonica, generate in interiorul Pamantului, si de natura vulcanica, asociate eruptiilor de lave.Miscarile seismice mai pot fi provocate si de impactul unor meteoriti cu scoarta terestra, de prabusiri si alunecari de teren, prin explozii produse artificial de catre om.
De studiul acestor zguduiri ale scoartei se ocupa seismologia, disciplina geologica aparuta la sfarsitul sec. al XIX-lea.In urma cercetarilor din a doua jumatate a sec. al XX-lea, seismologia dispune de un considerabil material informativ, cum ar fi frecventa cutremurelor, energia declansata si modul de propagare a undelor seismice, inregistrarea lor cu ajutorul seismografelor, efectele distrugatoare si cauzele care le genereaza, localizarea arealelor seismice, regionarea seismica teritoriala, elabararea de tehnologii antiseismice, atat de necesare in constructii.
In functie de intensitate, se deosebesc doua categorii majore de cutremure : microseisme ( foarte numeroase, insesizabile pentru om, acestea putand fi inregistrate numai de seismografe ) si macroseisme ( resimtite de om si care pot provoca distrugeri materiale ).
Exista mai multe scari seismice, cea mai utilizata fiind scara seismica Mercalli si scara seismica Gutemberg-Richter.
Locul de declansare a cutremurului ( focarul ) din interiorul scoartei terestre , se numeste hipocentru.Proiectia acestuia pe suprafata terestra constituie epicentrul, in jurul caruia se extinde zona epicentrala, adica suprafata terestra pe care se face proiectia focarului.
Hipocentrele (sau focarele ) cutremurelor pot exista la adancimi diferite :pana la 60 km, in cazul cutremurelor intracrustale ; intre 60 si 300 km, pentru cutremurele intermediare, si peste 300 km, in cazul cutremurelor adanci.Undele seismice se propaga din hipocentru.
Dupa directia de vibratie a particulelor materiale, plecate din hipocentru, se propaga unde longitudinale si unde transversale . Din interferenta celor doua tipuri de unde ajunse in epicentru rezulta undele de suprafata, unde lungi, ce se propaga in patura superficiala a scoartei.Particulele din componenta acesteia sunt angajate in deplasari de forma valurilor unui lac.Aceste unde de suprafata sunt cu atat mai distrugatoare cu cat localitatile afectate sunt mai aproape de zona epicentrala.Transformarile reliefului se pot produce concomitent cu desfasurarea miscarii telurice, imediat dupa sau la intervale mai lungi de timp.Spre exemplu, in urma cutremurului din 10 septembrie 1899, din Alaska, s-a observat in unele sectoare o inaltare a reliefului cu 14 m in raport cu nivelul oceanic.In urma cutremurului din Hebgen Lake, Montana (SUA ), din 1959, s-au inregistrat fisuri ale scoartei si ridicari pe verticala de peste 6 m, pagubele produse pe numai cateva strazi depasind 10 milioane dolari.Acest cutrmur a declansat si o mare alunecare de teren, care a barat un rau, ducand la formarea unui lac de mari dimensiuni.
TIPURI DE CUTREMURE

Dupa frecventa si intensitate, cutremurele pot fi polikinetice , caracterizate printr-o zguduire principala, la inceput, urmate de altele, mai slabe ,numite replici ; cutremure monokinetice , cu o singura zguduire principala, precedata uneori de cutremure slabe.Au o intensitate ridicata, cu hipocentre intermediare si adanci.Astfel de cutremure se repeta periodic, cu descarcari mari de energie.
Cutremurele pot fi insotite de fenomene luminoase, zgomote subterane si procese tectonice.Zgomotele subterane sunt rezultatul zdrobirii, fisuratiei si frecarii rocilor din scoarta si a reasazarii diferitelor blocuri litosferice afectate.
Cele mai multe cutremure tectonice se produc la contactul placilor litosferice, care , in deplasare, se freaca intre ele, acumuland cantitati importante de energie.Miscarile bruste elibereaza aceasta energie, generand undele elastice, care se propaga in jur cu viteze variabile. Pe baza inregistrarii undelor in statii seismice se stabileste pozitia si intensitate cutremurului.

Pe suprafata Pamantului se disting mai multe zone seismice caracterizate de cutremure puternice.
Zona seismica circumpacifica este cea mai extinsa, afectand tarmul vestic al Americii, arcurile Alaska-Kurile-Arhipelagul Japonez-Insulele Mariane-Tonga si Ryukyu-Filipine-Noua Guinee-Insulele Solomon-Noile Hebride etc.
Focarele cutremurelor de pamant din aceasta zona sunt situate intre 20 si 700 km adancime, fiind plasate in lungul planurilor Benioff de subductie a placilor litosferice oceanice, cu lungimi de peste 1000 km.Cutremurele de pamant din aceasta zona au intensitati cuprinse intre 7 si 9 grade.
La 1 aprilie 1964, in apropierea Insulelor Aleutine s-a produs un cutremur submarin ( epicentrul aflat sub nivelul marii ).Aceasta manifestare telurica a produs un val de flux cu inaltimea de peste 10 m, numit « tsunami », care, dupa cinci ore, a « spalat » tarmurile Arhipelegului Hawaii, producand in oraselul Hillo 159 de victime si pagube de 25 milioane dolari.
Zona seismica a dorsalelor oceanice este prezenta in toate bazinele oceanice.Aceste dorsale, cu o lungime de circa 80.000km, constituie un domeniu cu o intensa activitate geodinamica, un rol important avandu-l cutremurele.Focarele acestora nu depasesc adancimea de 60 km, manifestandu-se numai in litosfera, iar intensitatea lor nu depaseste 6 grade.
Zona seismica din lungul muntilor tineri are o larga extensiune, fiind legata de segmentele montane de mare mobilitate, unde sunt localizate sisteme de falii longitudinale si transversale, care deniveleaza fundamentul cristalin al oceanelor.
Cutremurele legate de vulcanism se manifesta in cele mai multe cazuri in fazele de preeruptie si eruptie a vulcanilor, ca urmare a tensiunilor create de gazele din cupola subvulcanica, gaze care tind sa iasa la suprafata.
Eruptia vulcanului St. Helens, de la 18 mai 1980, a fost precedata de o serie de cutremure, de intensitate mica si medie, ce au inceput sa se manifeste frecvent incepand cu anul 1978.
Cutremurele legate de prabusire ( in pesteri sau versanti ) sunt cele mai putine si cu efectele cele mai reduse.Sunt seisme superficiale si au caracter strict local.